Deficitul de atenție la copii - Când este cazul să te îngrijorezi?

Toți copiii au uneori dificultăți în a se concentra și a-și menține atenția mult timp într-un singur loc, iar acest lucru este normal. Problema apare atunci când cei mici își pierd repede interesul pentru orice activitate, nu finalizează nimic din ceea ce încep, sunt mereu frustrați, irascibili și neliniștiți și le este greu să-și facă prieteni și să se integreze în societate.  

Află, în continuare, când trebuie să te îngrijoreze comportamentul copilului tău și cum îl poți ajuta să treacă peste aceste momente dificile.

1. Deficitul de atenție: o definiție pe înțelesul tuturor

Deficitul de atenție la copii este considerat o afecțiune medicală (tulburare neurologică) atunci când cei mici au probleme în a asculta un interlocutor, evită orice activitate care necesită concentrare și nu sunt interesați, în general, de nimic. 

Ei sunt distrași foarte ușor, trec de la o activitate la alta cu repeziciune și sunt instabili emoțional, fiind mereu agitați și iritați. Întrerup orice conversație, vorbesc mult, repede și tare, spunând tot ce le trece prin minte, chiar dacă nu are legătură cu subiectul conversației.

Există mai multe tipuri de tulburări de deficit de atenție, fiecare cu o anumită caracteristică dominantă. Iată care sunt acestea:

  • Tipul în care predominantă este lipsa de atenție - În acest caz, copilul nu este deloc perseverent, se plictisește foarte repede de orice activitate, are dificultăți mari în a se concentra și este total dezorganizat. Uită repede ce are de făcut, nu reușește să ducă la bun sfârșit nicio activitate, evită orice sarcină, care necesită un minim de concentrare (de exemplu, teme pentru acasă) și nu urmează instrucțiunile unui adult.

  • Tipul în care predominantă este hiperactivitatea/impulsivitatea - Acesta este cunoscut și sub denumirea de ADHD și înseamnă că un copil se mișcă în mod constant, este mereu neliniștit și agitat, nu-și găsește locul și nu-și poate controla comportamentul. El este atent, dar acționează fără să se gândească înainte la consecința actelor sale. Întrerupe discuțiile, vorbește peste interlocutor, nu are răbdare să asculte și nu pare conștient sau nu-și asumă greșelile pe care le face. Un astfel de copil simte nevoia unor recompense imediate și nu știe să-și ascundă satisfacția.

  • Tipul combinat, în care este prezentă atât neatenția, cât și hiperactivitatea/impulsivitatea - Majoritatea copiilor se încadrează în această categorie.

În prezent, deficitul de atenție este cea mai frecvent diagnosticată tulburare mintală la copii și la adolescenți și, în ciuda faptului că este intens studiată, oamenii de știință nu au descoperit cauza exactă a acestei afecțiuni. Totuși, există anumiți factori de risc, și anume:

  • transmiterea genetică - principala cauză a ADHD-ului;
  • fumatul și consumul de alcool sau de droguri în timpul sarcinii;
  • expunerea la toxinele din mediu în timpul sarcinii sau de la o vârstă fragedă a copilului;
  • alimentația incorectă (plină de chimicale) și lipsa unei activități fizice;
  • tulburări de somn, consum de tutun sau de substanțe interzise - în cazul adolescenților.

2. Deficitul de atenție la copii: cum îl poți identifica?

Este important să știi că este normal să existe o oarecare neatenție și impulsivitate la copilul tău, așadar NU este cazul să te îngrijorezi la primele semne de acest gen. Problemele apar doar dacă aceste comportamente sunt mai severe, apar mai des și influențează în mod negativ activitatea socială și școlară a celui mic. Diagnosticul trebuie dat de un specialist, după o analiză detaliată a comportamentului său.

Iată câteva simptome ale deficitului de atenție la copii, pe care le poți identifica foarte ușor și singur/ă:

  • lipsa atenției în timpul activităților desfășurate (de exemplu, la citit, în timpul orei, la școală sau la făcut teme acasă);
  • copilul nu te ascultă atunci când vorbești direct cu el;
  • nu respectă instrucțiunile, evită activitățile care necesită concentrare și nu duce niciodată o sarcină la bun sfârșit;
  • își pierde lucrurile personale și uită ce are de făcut;
  • este agitat, nervos, își mișcă în continuu mâinile sau picioarele, este incapabil să stea locului pentru perioade mai lungi de timp;
  • nu poate sta liniștit pe scaun, se ridică când ar trebui să stea jos;
  • vorbește mult și repede, întrerupe discuțiile;
  • prezintă ticuri nervoase, încăpățânare exagerată, crize de furie, fobii, de multe ori inexplicabile, care se manifestă inclusiv la nivel fizic (dureri, stări de vomă și febră).

3. Cât de gravă este tulburarea de tip deficit de atenție?

Copiii cu deficit de atenție au, de obicei, performanțe școlare slabe. În plus, impulsivitatea îi împiedică pe aceștia să-și facă prieteni și să se integreze în societate, ceea ce ar putea duce la consecințe mai grave pe termen lung, precum: scăderea stimei de sine, violență sau, dimpotrivă, depresie și anxietate.

4. Copilul meu suferă de deficit de atenție: ce este de făcut?

Dacă diagnosticul a fost dat de un medic specialist, cu siguranță el te va îndruma spre cel mai bun tratament posibil. Cu multă răbdare și dragoste, această afecțiune medicală poate fi vindecată. Este important să știi că aceste probleme nu se datorează sfidării sau lipsei de înțelegere a copilului tău, ci sunt din cauza incapacității sale de a-și menține atenția și concentrarea.

În general, copiii care prezintă deficit de atenție și de concentrare au nevoie de un tratament combinat de medicație și terapie comportamentală, la recomandarea unui doctor.

Iată cum îl poți ajuta pe cel mic să depășească problemele cu care se confruntă:

  • Oferă-i o alimentație sănătoasă și un supliment zilnic de vitamine și de minerale, care să includă: fier, magneziu, vitamina B6, zinc, acizi grași esențiali (omega-3).
  • Stabilește o rutină zilnică, un program care să includă intervale de timp specifice pentru trezire, mâncat, teme, joacă și culcare.
  • Oferă-i mai multă atenție, petrece mai mult timp cu el.
  • Înscrie-l la un sport sau pune-l să facă o activitate fizică în fiecare zi. Plimbați-vă împreună cu bicicleta, lasă-l să se urce în copaci sau să alerge în parc. Un copil are nevoie să fie activ și să-și consume energia.
  • Încearcă să discuți cu un psiholog.
  • Nu-l îndopa cu medicamente decât în cazul în care alte terapii nu au funcționat.

În concluzie, nu toți copiii care sunt foarte activi sau neatenți suferă de ADHD. Este important să identifici ce anume îl face pe cel mic să fie atât de neliniștit și să discuți cu un psiholog, care să te învețe cum l-ai putea ajuta. Nu recurge la medicamente decât în cazul în care nimic altceva nu pare să funcționeze!

Surse foto: Shutterstock.com; Pixabay.com

Articole recente: