Sideremia mică la copii, pe înțelesul tuturor părinților

Sideremia reprezintă nivelul fierului din sânge. Anemia cu deficiență al acestui element este considerată cea mai frecventă și răspândită formă în copilărie. Doza recomandată al acestui mineral este de 2-6 mg/kg/zi. În cazuri grave, această problemă duce la o stare gravă a sănătății micuțului sau micuței. Pediatrii și alți furnizori de servicii medicale ar trebui să se străduiască să prevină și să elimine complicațiile survenite. 

1. Ce înseamnă sideremia

La copii și nu numai, fierul reprezintă un nutrient esențial pentru creștere și funcționarea corespunzătoare a multor organe și sisteme, în principal eritropoieza. Acesta trebuie obținut din dietă și absorbit în tractul gastro-intestinal superior. 

Cele mai frecvente cauze ale sideremiei scăzute la copii sunt prematuritatea, scăderea sursei alimentare, malabsorbția și pierderea de sânge.

Simptomele lipsei de fier la copii (ale sideremiei scăzute) sunt: 

stare de oboseală constantă și fără explicație

- față palidă

- palpitații

- păr și piele uscate

- respirație cu un ritm scurt

- pofte neobișnuite alimentare (cum ar fi cea de gheață sau cretă)

- unghii care se rup ușor, deformate

- nevoia constantă de a mișca picioarele (a le bâțâi)

- extremitățile corpului reci

- răceli dese

- anxietate

Atunci când nu sunt îndeplinite cerințele nutriționale, când echilibrul aportului de fier și depozitele lui sunt insuficiente pentru a susține pe deplin producerea de eritrocite, deci o sideremie scăzută la copii, înseamnă că avem de-a face cu o carență a acestei substanțe (ID). 

Dacă este lăsată netratată, aceasta evoluează, în 30% din cazuri, în anemia cu deficit de fier (IDA), care reprezintă cea mai frecventă formă de anemie în copilărie. Cel seric este redus, transferina este crescută și feritina serică este redusă.

2. Sideremia scăzută la copii

Carența și deficitul de fier sunt printre cele mai răspândite afecțiuni din lume și reprezintă o problemă de sănătate publică, atât în ​​țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare. Toate rapoartele sunt de acord că deficitul de fier reprezintă cea mai frecventă anemie la nivel mondial la copiii de vârstă școlară. 

Nivelul normal al sideremiei la nou-născuți este de aproximativ 75 mg de fier/kgcorp. Acest lucru înseamnă, de exemplu, că dacă bebelușul cântărește la naștere 3 kg, cantitatea potrivită este de 225 mg de fier.

Epidemiologie

În țările cu resurse limitate, carența afectează aproximativ două treimi din copii și adolescenți. Se estimează că aproximativ 25% dintre copiii preșcolari suferă de deficit. În Africa, prevalența în rândul copiilor de vârstă școlară variază în continuare între 64,3 și 71%, în Europa este de 2-4%, cu două vârfuri între primul și al treilea an de viață și adolescență. Ea este mai mică de 5% în Europa de Nord și de Vest, dar este considerabil mai mare în Europa de Est (9–50%). În Statele Unite, prevalența deficitului de fier este de 1,6–7,4% în rândul populației pediatrice.

Datele din numeroase sondaje indică faptul că procentul rămâne relativ ridicat în rândul familiei cu venituri mici.

Fiziopatologie

În primul an de viață, fierul total din corp crește cu 240 mg. Aproape 80% din întreg este utilizat pentru producția extinsă de hemoglobină (50%) și formarea depozitelor (30%). 

Peste această vârstă, aportul de fier sau depozitele trebuie să rămână suficiente pentru creșterea continuă și dezvoltarea masei de celule roșii. Metabolismul acestui minereu este, în esență, un „sistem închis”, în care aproape tot metalul din hemocatereză (aproximativ 95%) este reciclat continuu, pentru a satisface cerințele diferitelor compartimente, în special producerea de noi globule roșii.

Doar o mică parte din fierul din corp este reprezentat de cel absorbit din dietă. La adulți, mai puțin de 5% din necesarul pentru eritropoieză este obținut din alimente, în timp ce la copil, cel destinat sintezei de hemoglobină este asimilat, în proporție de 30%, din dietă. Restul provine din depozite și refacerea celui eliberat de hemocaterezis. 

Din a șasea lună, fierul total al corpului crește progresiv (70%) pentru a răspunde la rata mare de creștere și la extinderea masei eritrocitelor. Este clar că, în această epocă, echilibrul acestei substanțe este mai precar, iar dezechilibrele dietetice posibile ar putea reduce limitele de toleranță (înțărcarea întârziată, dieta vegetariană și malabsorbția).

Etiologia

Cauzele deficienței de fier sunt numeroase, dar la copii, aceasta este influențată, în principal, de patru factori: scăderea rezervelor la naștere, aportul inadecvat din dietă, absorbția intestinală redusă sau pierderi cronice de sânge.

„Anemia fiziologică” se dezvoltă în perioada postnatală, iar depozitele de fier sunt suficiente pentru a asigura eritropoieza în primele 6 luni de viață, dacă nu există pierderi de sânge semnificative. 

La sugarii cu greutate mică la naștere și la copiii cu pierderi de sânge perinatal, depozitele sunt epuizate mai devreme. Cantitatea de fier din laptele matern este la cel mai înalt nivel din prima lună, dar scade treptat în perioadele următoare și se reduce până la 0,3 mg/l aproximativ în luna a cincea. 

Deși cantitatea de fier primită de la mamă este, de obicei, scăzută, absorbția acestuia este considerabil de mare (50%). Alimentele solide, administrate după a șasea lună, ar trebui să fie bogate în special în fier, zinc, fosfor, magneziu, calciu și vitamina B6. Atunci când este bebe la masă, este important să te asiguri că primește mâncarea corespunzătoare, ce conține toate substanțele nutritive de care are nevoie. 

Prezentare clinică

Deficiența ușoară de fier, fără anemie, este, în general, asimptomatică. Odată cu înrăutățirea ei, astenia devine mai accentuată, în special în ceea ce privește cantitatea redusă de hemoglobină și enzime pentru fosforilarea oxidativă. 

Când apare anemia, cel mai semnificativ simptom este paloarea mucoaselor și a pielii. Reducerea hemoglobinei este lentă. Copilul este capabil să compenseze oxigenarea slabă a țesutului, fără manifestări clinice semnificative, cu excepția unei tahicardii modeste, cu o creștere a debitului cardiac și o tahipnee moderată. Acest mecanism se datorează creșterii difosfogliceratul în globulele roșii.

Preșcolarii pot manifesta lipsa poftei de mâncare, lipsa dorinței de joc și, uneori, iritabilitate. Copilul mai mare poate avea astenie, lipsă de listă, dureri de cap și performanță școlară redusă. Literatura recentă evidențiază asocierea între deficiența cronică de fier și deficiențele de atenție, memorie, învățare. Unele studii au arătat o conexiune între prima și riscul crescut de apariție a unui accident vascular cerebral, hipertensiune intracraniană idiopatică, paralizie a nervilor cranieni, tulburări de somn, crize febrile și deficit de atenție și tulburare de hiperactivitate (ADHD). 

Deficitul de fier și anemia cronică pot provoca glosită, cheilită unghiulară, disfagie, reducerea acidității gastrice, distrofie a unghiilor, fragilitatea părului, amenoree, încetinirea creșterii și o susceptibilitate mai mare la infecții.

3. Tratament pentru lipsa de fier la copii

În ciuda faptului că deficiența și carența de fier sunt probleme medicale cunoscute, acest subiect nu este observat în mod adecvat, iar literatura de specialitate conține doar puține publicații legate de recomandările de tratament. Abordarea terapeutică este foarte variabilă.

Principiile managementului acestei afecțiuni se bazează pe câteva etape clare: confirmarea diagnosticului, recunoașterea și, dacă este posibil, rezolvarea cauzei de bază, terapia adecvată cu fier, oral sau parenteral, și confirmarea succesului tratamentului. 

Nimeni în afară de medicul specialist nu poate da un diagnostic corect sau un tratament. Așadar, dacă observi simptomele acestei afecțiuni la copilul tău, mergi cu el la doctor.

În concluzie, deficiențele și carențele de fier din sânge sunt foarte grave pentru dezvoltarea ulterioară a copilului. De aceea bine, este esențial ca medicul să diagnosticheze cât mai urgent această problemă.    

sursa foto - shutterstock.com

Referinte:

- romedic.ro

- reginamaria.ro/articole-medicale