Comportament copil hipoacuzic – Ce probleme grave pot apărea și cum le poți face față ca părinte?

Un copil diagnosticat cu hipoacuzie are nevoie de o atenție specială deoarece, fără suport și tratament adecvat, el poate avea probleme emoționale, sociale și mentale. Rolul părinților este să-i ajute pe cei mici să depășească toate dificultățile, astfel încât aceștia să poată trăi o viață cât se poate de normală. Află din acest articol tot ce trebuie să știi despre hipoacuzia la copii.

1.Hipoacuzia la copii: definiție, cauze și simptome

Un copil este diagnosticat cu hipoacuzie dacă nu aude sunete sub un anumit nivel de volum, fie într-o ureche, fie în ambele.

Cel mai mic prag de volum de sunete este în jur de 15-20 decibeli (dB), acesta fiind sunetul frunzelor care foșnesc sau șoaptele oamenilor. Hipoacuzia diferă de la un copil la altul și, în timp ce unii pot suferi o pierdere ușoară a auzului (nu pot auzi sunete sub 25-40 dB), alții pot avea deficiențe considerate moderate (41-60 dB), severe (61-80 dB) sau chiar profunde (81+ dB). Chiar dacă hipoacuzia este relativ ușoară, copilului îi va fi dificil să înțeleagă anumite părți ale vorbirii și, cel mai probabil, acesta va avea probleme de limbaj. 

Hipoacuzia la copii poate avea mai multe cauze, cele mai des întâlnite fiind următoarele:

• Factori genetici sau probleme la naștere (de ex. dacă mama a avut diabet sau rubeola în timpul sarcinii);
• Infecții la nivelul urechilor (de la dop de ceară până la otite severe);
• Diverse lovituri puternice sau anumite boli, precum: meningita, encefalita, oreion, traumatisme craniene.

Dacă cel mic nu a fost diagnosticat la naștere cu deficiențe de auz, părinții își pot da seama dacă au copii hipoacuzici, urmărind anumite simptome, precum:

• Lipsa de reacție la zgomote puternice (muzică dată tare, jucării cu sunete, sirena ambulanței);
• Lipsa de răspuns la vocea mamei;
• Emiterea de sunete simple care scad ca intensitate.

Este important de știut faptul că, de multe ori, copiii care dezvoltă otite frecvente pot întâmpina deficiențe de auz. Ca să îți dai seama mai repede dacă cel mic are o astfel de afecțiune, fii atentă la următoarele semne:

• Se trage sau își freacă urechea;
• Are o stare de agitație fără motiv;
• Nu este atent la tine;
• Nu are energie;
• Solicită să dai televizorul mai tare;
• Are febră;
• Are dureri de urechi.

Dacă observi astfel de simptome la copilul tău, este important să consulți de urgență un doctor, deoarece majoritatea deficiențelor de auz de la vârstă fragedă pot fi tratate.

2. Probleme de comportament la un copil hipoacuzic

Un auz foarte slab sau chiar pierderea auzului la o vârstă fragedă poate influența în mod negativ dezvoltarea intelectuală și psihologică a celui mic. Primele probleme care apar sunt tulburările de limbaj deoarece copilul hipoacuzic nu-și poate forma automatismele nervoase necesare vorbirii. Din cauza dificultăților de comunicare cel mic va fi incapabil să se orienteze în mediul înconjurător și să se adapteze în societate, iar acest lucru îl va determina, în cele din urmă, să se auto izoleze și să trăiască cu un sentiment constant de teamă.  

Dacă nu comunică, copilul nu înțelege ce se întâmplă cu el și în jurul lui, nu poate învăța și nu se poate dezvolta mental. Treptat, acesta acumulează frustrări care, fără susținere și ajutor de specialitate, se pot transforma în probleme foarte grave. Studiile științifice au demonstrat faptul că o mare parte din copiii hipoacuzici se confruntă cu:

• Stări de depresie cauzate de o stimă de sine foarte scăzută;
• Anxietate și momente de agresivitate;
• Tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție;
• Simptome de psihopatie.

Aceste deviații comportamentale ale unui copil hipoacuzic pot fi cel mai eficient abordate de către specialiști cu experiență în domeniu. Cu cât tratamentul și asistența sunt mai timpurii, cu atât copiii cu hipoacuzie au mai multe șanse să învețe să comunice și să participe la diverse activități considerate normale pentru vârsta lor.

3. Sfaturi pentru părinții copiilor hipoacuzici

Oamenii au nevoie să comunice unii cu ceilalți, prin urmare, limbajul este esențial pentru integrarea și adaptarea unei persoane în societate. Mai mult decât atât, este binecunoscut faptul că, pe măsură ce un individ își dezvoltă abilitățile de vorbire, el își mărește automat și capacitatea de gândire și învățare.

Limbajul îi ajută pe cei mici să evolueze din punct de vedere mental, emoțional și social, iar părinții au un rol esențial în acest proces. Ei îi pot încuraja pe copiii hipoacuzici să înveţe cât mai devreme să comunice eficient cu cei din jur și astfel să-și găsească locul în societate.

Iată CUM îl poți ajuta pe copilul tău dacă acesta are deficiențe de auz:

• Informează-te despre hipoacuzia la copii

Pe lângă datele primite de la medicul specialist, poți găsi foarte multe informații pe site-urile web ale grupurilor guvernamentale și non profit, dar și din cărți de specialitate. Ține pasul cu cele mai recente cercetări și fii mereu în căutare de soluții care ar putea îmbunătăți viața copilului tău.

• Comunică cât mai mult cu cel mic

Copiii cu hipoacuzie au nevoie să fie implicați în activitățile de familie. Este important să vorbești cât poți de mult cu băiatul sau fata ta, astfel încât să poată învăța cât mai multe lucruri despre mediul înconjurător. Folosește tot timpul aceleași gesturi și cuvinte pentru a vorbi despre anumite lucruri, deoarece în acest mod copilul va învăța mai ușor să comunice. De asemenea, cărțile pentru copii, cele educative sau de povești, pot fi foarte folositoare.

• Acceptă ajutor din partea mai multor persoane

Fă cunoștință cu persoane care au deficiențe de auz și știu limbajul mimico facial, lasă prietenii și rudele să petreacă mult timp cu copiii deoarece. Interacționarea cu mai mulți oameni îi va face pe cei mici să nu se simtă singuri.   

• Ai răbdare cu el, dar ai grijă să-l disciplinezi

Copiii hipoacuzici învață mai încet decât cei fără probleme de auz, așadar va fi nevoie de multă răbdare din partea ta. Trebuie să vorbești cu ei simplu și clar și să eviți mediile excesiv de stimulatoare sau distractive. Încearcă să nu-l protejezi în mod exagerat și, foarte important, nu lăsa deficiența de auz să fie o scuză pentru un comportament neplăcut. Totuși, atunci când vrei să disciplinezi un copil hipoacuzic trebuie să te asiguri în primul rând că acesta a înțeles clar regulile și ce are de făcut.  

În concluzie, pentru a evita problemele de comportament care pot apărea la un copil hipoacuzic, este nevoie de susținere, suport și multă înțelegere din partea părinților. Urmează sfaturile din acest articol și ajută-l pe cel mic să aibă o viață de calitate. 

Sursa foto: Pixabay.com, Shutterstock.com, Pexels.com