Comunicarea eficientă cu copiii – părinte sau prieten? Care este cea mai bună abordare

Cea mai pură formă de iubire este cea pe care o nutrești pentru propriul copil. Vrei să-i oferi tot ce e mai bun, să-l călăuzești în viață, să nu repete greșelile pe care poate chiar tu le-ai făcut. Există, totuși, o discrepanță majoră între generații, de aceea, uneori pare aproape imposibil să găsești un numitor comun. Intențiile tale sunt bune, fără îndoială, dar abordarea nu e întotdeauna cea mai inspirată.

 

1. Care este cheia comunicării eficiente pentru a crea o legătură armonioasă cu copilul tău

În majoritatea cazurilor, stresul sau agitația cotidiană ne determină să acționăm impulsiv, să luăm decizii pripite, ceea ce este perfect normal. Copilul, însă, percepe altfel lucrurile; nu poate empatiza cu tine întotdeauna atunci când ai o zi grea. Orice acțiune are o reacțiune. Reacția sa ține de ceea ce spui sau faci în anumite situații, fie că acțiunile tale sunt sau nu influențate de alte împrejurări. Este într-adevăr o muncă de Sisif, dar răbdarea este cheia comunicării eficiente.

2. Sfaturi pentru o relație sănătoasă părinte-copil în etape cruciale ale vieții - cum să comunici eficient în funcție de vârsta copilului

Un mod prin care poți întemeia un cadru de afecțiune și înțelegere, indiferent de situațiile nefavorabile care pot surveni, este să-ți asiguri o relație apropiată cu cel mic încă de la început. Primii săi ani sunt cei mai critici, pentru că atunci are nevoie de atenția ta necondiționată. Așadar, asigură-te că îi citești din tot felul de cărți educative, că vă jucați împreună cu jucăriile mult îndrăgite de el, că faceți puzzle-uri și că participi la toate momentele importante din viața sa. 



Fiecare etapă a vieții prezintă obstacole pe care trebuie să știi cum să le gestionezi. Mai jos vei găsi câteva sfaturi utile care vor facilita comunicarea dintre tine și copilul tău, indiferent de vârstă:

 

  • Tehnici de comunicare eficientă cu copilul preșcolar (4-6 ani)

În perioada preșcolară, mintea copilului este un tărâm fertil, fiind foarte receptivă la lucrurile pe care i le expui, bune sau rele, de aceea, este important să acorzi o atenție sporită acțiunilor tale. Nu degeaba există expresia „cei 7 ani de-acasă”. Trebuie să-i oferi un bun exemplu prin tot ceea ce faci, prin felul în care comunici, atât cu el, cât și cu cei din jur, dar asta nu înseamnă că trebuie ferit de situațiile mai puțin plăcute.

 

Un prim pas către maturizare este acceptarea faptului că nu totul e roz. Cu cât încerci să-l protejezi de „răul necesar”, cu atât îi va fi mai greu să se adapteze singur problemelor și chiar să empatizeze cu tine atunci când treci printr-o perioadă mai dificilă. Cel mai bun lucru pe care-l poți face este să-i arăți micuțului tău cum faci față obstacolelor și să vii, în completare, cu sfaturi relevante. Chiar dacă nu va reține pe de rost discuția, ideea de bază pe care vrei, de fapt, să i-o transmiți este că totul are o soluție. În plus, va fi un moment de sinceritate din partea ta, ceea ce va reprezenta fundația unei relații bazate pe încredere.



  • La școală sau acasă, ajută micuțul școlar să crească (7-12 ani)

Îngrijorarea ta este justificată: micul școlar urmează să aibă noi experiențe, nu numai educative, dar și sociale. Va interacționa cu ceilalți copii, la școală sau la locul de joacă, fără să-l mai poți ține sub supraveghere. Copilul tău este încă la fel de receptiv și, implicit, ușor influențabil, iar anturajul greșit poate avea un impact major asupra gândirii și comportamentului său. Relaxează-te! Nu vei putea să-l ții departe de probleme la nesfârșit. 

 

Socializarea cu un grup din aceeași categorie de vârstă este un pas important către maturizare. Tot ce poți face este să-l încurajezi să-ți destăinuie experiențele sale într-un mediu armonios. Comunicarea eficientă cu copiii se bazează uneori doar pe ascultarea activă. Atunci când calcă strâmb, mustrarea nu e mereu o soluție. Așadar, uneori este bine să joci mai mult rolul unui prieten, pentru a avea parte de o comunicare de calitate pe termen lung. Inculcarea fricii sau reproșul îl poate determina să nu mai fie complet sincer cu tine pe viitor. Nu-l vei putea împiedica din a face greșeli, dar îl poți ajuta să-și dea seama singur de faptele sale. În definitiv, cel mai bine învățăm pe propria piele. Important este să aibă pe cineva care să-i arate calea corectă, iar aici intervii tu.

 

  • Adolescentul știe tot (13-18 ani)

Vârsta adolescenței este poate cea mai „înspăimântătoare” pentru orice părinte. Greșelile minore din perioada școlară și preșcolară se amplifică. Este momentul în care copilul tău începe să se formeze ca om. De cele mai multe ori, un adolescent are impresia că le știe pe toate, că mentalitatea ta este „total depășită”, iar aici intervine conflictul dintre generații.

 

Este un moment crucial în care relația părinte-copil poate fi zdruncinată, însă, nu trebuie să o iei personal. Un adolescent încă încearcă să se descopere pe sine, iar acțiunile sale nu sunt calculate. Nu conștientizează că faptele sale pot avea repercusiuni, de aceea, nu te grăbi să adopți atitudinea de „dictator”. Încearcă să dai dovadă de înțelegere, chiar și atunci când nu ești pe aceeași lungime de undă cu el. Dă-i voie să se exprime liber și arată-ți interesul față de ceea ce încearcă să-ți comunice. 

 

Sfaturile de mai sus sunt menite să te ghideze, dar, nu uita de faptul că fiecare copil este unic, iar abordarea ta trebuie să aibă în vedere personalitatea și nevoile individuale. Rămâne valabilă importanța unei comunicări eficiente, bazate pe respect și înțelegere, precum celebrul proverb din popor, „vorba dulce mult aduce”. 

Sursa foto: Pexels.com

Articole recente: